Toamnă zbuciumată, toamnă obosită… şi plină de speranţă
Chiar e obosită și stresată toamna asta sau aşa îmi pare mie? Îmi amintesc de vacanţa mea recentă în Corfu, unde cu greu am reuşit să mă încadrez în trafic cu viteza de 30 de kilometri pe oră, aşa cum circulă toată lumea pe străzile de acolo. Mă întrebam ce au oamenii ăştia de nu se grăbesc nicăieri, de nu se enervează la volan, de nu vor să te depăşească, ce-i cu ritmul ăsta fără zbucium?! Probabil că îi invidiam un pic pentru că mi-ar plăcea să ajungem şi noi la o stare de calm şi stabilitate nu chiar atât de leneșă ca în Grecia, dar poate un pic să mai putem tăia din predispunerea noastră spre permanenta alertă şi nervozitate.
Altfel, fiecare îşi caută de treabă. Eu îmi reiau serile perfecte, iar Sorina Obreja, principalul buletin de știri la Pro TV Chişinău, un post cu 17 ani de muncă în spate. Aşa se întâmplă că noi, două fete modeste de la Cantemir, care nu au visat niciodată să facă televiziune, se întâlnesc aici… Igor Dodon, cu doar un an mai mare decât mine, intră, mai sigur ca niciodată, în cursa pentru preşedinţie. I-am urmărit parcursul în toţi acești ani, și nu i-am observat niciodată îndoielile sau poate că nu le-a permis el să se vadă… Aş împrumuta de la el puţină încredere în sine. Angela Beșelea, creatoarea brandului Still Ferro (sper să nu se supere că scriu despre ea, e atât de modestă, că ar fi fost împotrivă dacă i-aş fi cerut permisiunea), lansează o minunată colecţie de paturi, așa cum am admirat eu în iulie în Palatul Versailles. Iar colega noastră Doina Popa a scris niște minunate povești din dormitor cu jurnalistul Vasile Botnaru şi nepoatelele sale, cu regizorul Dumitru Olărescu și soţia sa, Valentina (apropo, după ce l-a cunoscut pe dl regizor, Doina i-a căutat filmele pe internet și s-a îndrăgostit de ele). La fel de interesante şi emoţionante, poveștile din dormitor cu Irina Negară și Adrian Ursu, cu frumoșii din familia lui Alexandru Manciu, dar și povestea din dormitorul burlacului Iliusha Plămădeală…
E uimitor cum un întreg număr de revistă și munca de o lună a unei echipe poate să încapă într-un singur alineat… Parcă știm cu toţii ce avem de făcut. Parcă știm cu toţii cum trebuie făcut. Şi totuși… ceva nu e aşa. Dar sper să se schimbe acest ceva. Pentru că avem o mulţime de oameni extraordinari în jur. Şi tot ce fac ei ne va mișca înainte. Şi, da, vreau liniște. Vreau să știu că mâine nu va fi niciun cutremur în Moldova.
O toamnă perfectă, prieteni!
Cu drag, Rodica Ciorănică
